COMUNICAT
București, 27.02.2017
Rețeaua Națională a Muzeelor din România a luat la cunoștință cu îngrijorare de propunerea Consiliului Județean Brașov de comasare a celor 4 muzee din oraș, Muzeul de Artă, Muzeul Casa Mureșenilor, Muzeul de Istorie și Muzeul de Etnografie, într-o singură entitate de tip „complex muzeal“. Această comasare ar urma să fie pusă în aplicare printr-o hotărâre de Consiliu Județean, în situația în care ar întruni majoritatea voturilor consilierilor prezenți la ședința de lucru unde se supune dezbaterii o asemenea inițiativă.
Consecvenți ideii că orice comasare de muzee este o acțiune nocivă pentru funcționalitatea și eficiența organizațională a acestora, oriunde în țară, Rețeaua Națională a Muzeelor din România a emis în anul 2010 „Declarația de la Cluj“ ce conține o solidă bază argumentativă, fiind în fapt vorba despre un document ce a avut ca obiectiv oprirea unor inițiative similare ce au fost declanșate în mai multe orașe ale țării precum Cluj – Napoca, Baia Mare sau București. „Declarația de la Cluj“ a reușit să convingă autoritățile locale și regionale, inițiatoarele unor astfel de proiecte administrative, de inutilitatea proiectului datorită cooperării ulterioare a acestora, dar și datorită consistenței argumentelor menționate în respectivul document.
Printre principalele motive care nu recomandă astfel de proiecte și inițiative ale ordonatorilor de credite ce au în subordine muzee, pot fi enumerate următoarele:
- Creşterea calităţii unui muzeu depinde de acoperirea tuturor funcțiilor și rolurilor specifice muzeului sec. XXI. Calitatea despre care vorbim solicită fără echivoc angajarea vizitatorului şi orientarea către public pentru că resursele financiare externe se câştigă în funcţie de modul cum este valorificată, păstrată sau restaurată o colecție, de modul cum este angajat vizitatorul şi de modul cum îi sunt satisfăcute nevoile prin serviciile oferite. Din acest motiv, soluţia eficientizării unui muzeu este studierea profilului vizitatorilor pentru identificarea acestor nevoilor lor şi pentru angajarea comunității în proiectele şi programele muzeelor; veniturile sunt generate exclusiv din interacţiunea cu publicul şi cu beneficiarii şi nu din economisirea unor bani sau din restructurări fără temei;
- Șansele pentru atragerea unor finanțări alocate sectorului cultural și muzeal, oferite de binecunoscutele programe naționale și europene, scad dramatic atunci când aceste muzee devin parte a a noii entități-mamut. Numărul solicitanților pentru programele de finanțare se reduce de la patru muzee, câte sunt acum în municipiul Brașov, la unul (viitorul complex muzeal), la fel și șansele (din patru muzee există șanse mai mari pentru unul, două sau chiar toate dintre acestea să obțină finanțări în comparație cu una singură care aplică la o sesiune de finanțare lansată, de exemplu, de către Administrația Fondului Cultural Național sau prin Programul „Europa Creativă“);
- Muzeele care funcţionează pe structuri clasice şi nu sunt parte dintr-o entitate de tip complex muzeal ar putea fi mult mai eficiente economic şi mai valoroase cultural deoarece, dincolo de colecţie, au o misiune, o cultură, o identitate proprie şi o strategie uşor de aplicat şi de coordonat; în cazul unei complex muzeal este foarte dificil de identificat o misiune coerentă, o cultură şi o strategie sustenabilă care să se adreseze unor domenii de activitate atât de diferite, iar acest lucru are un efect dezastruos asupra dezvoltării unei organizaţii;
- Tipul de complex muzeal care se mai practică, deşi izolat, în Europa este cel care se bazează aproape exclusiv pe comasarea unor entităţi muzeale din acelaşi domeniu de activitate sau din domenii conexe.
Recomandăm cu toată deschiderea autorităților naționale, județene și locale, care dețin în subordine muzee de orice tip, consultarea permanentă cu experții din comunitatea noastră profesională pentru orice temă sau inițiativă legislativă ori administrativă care privește destinul și funcționalitatea unor astfel de instituții publice de cultură. Orice inițiativă de comasare a unor muzee trebuie să fie însoțită de o analiză culturală și, mai ales, socio-economică serioasă care să demonstreze fezabilitatea unei astfel de decizii, dar și un plan de relansare și de eficientizare a unei construcții de tipul complexului muzeal. Nici o astfel de inițiativă nu a fost o consecință a nici unui tip de consultare cu comunitatea muzeală sau cu cea locală și nu a avut la bază vreo strategie sustenabilă corespondentă.
Oriunde în lume, un muzeu reprezintă o investiție culturală și economică dintre cele mai sigure, realitate ce poate fi oricând demonstrată de către Rețeaua Națională a Muzeelor din România. Orice ban direcționat pentru dezvoltarea unui muzeu se întoarce înzecit în societate prin generații mai bine educate (muzeele sunt spații de învățare permanentă) și prin creșterea capitalului economic rezultat din activitățile de turism, din servicii și produsele culturale oferite publicului larg.
Consiliul Director