HOME arrow Politici Culturale arrow CONSOLIDAREA SECTORULUI MUZEAL
CONSOLIDAREA SECTORULUI MUZEAL PDF Imprimare
E-mail
miercuri, 27 februarie 2008

Dacă muzeele ar realiza potenţialul colecţiilor lor atunci sectorul ar trebui consolidat in anumite arii. Această secţiune priveşte problema expertizei şi a documentării specialistului, dar şi multe idei generale despre colaborare şi perfecţionare.

 


Devine din ce în ce mai clar că sunt prea puţine muzee care au un personal orientat către dezvoltarea potenţialului colecţiilor lor, iar majoritatea lor nu au acces la expertizele care ar facilitata această dezvoltare a colecţiilor pe care le deţin. Programul dezvoltat de către Museums Association „Renaşterea în regiuni” (Renaissance in the Regions) a început să aibă impact în Marea Britanie, când câteva muzeele regionale s-au înfrăţit desemnând un comitet nou pe probleme de colecţii la un nivel superior. În ciuda acestui aspect, nevoia în acest sector rămânea totuşi acută. Această idee nu este un pretext pentru a angaja cât mai mulţi curatori, specialişti pe managementul colecţiilor şi conservatori, ci este o necesitate reală.


A spune că muzeele au nevoie de o mai mare deschidere la cunoştinţe despre colecţiile lor nu trebuie să încurajeze o falsă nostalgie. Este tentant să ne întoarcem în trecut, în era ideilor de aur de acum 30-50 de ani, când muzeele erau pline de curatori-savanţi care răspundeau intim şi cu autoritate de colecţii. În realitate, este departe de adevăr să se afirme că o astfel de situaţie ar fi avut vreodată acoperire. Şi este şi mai puţin limpede că serviciile oferite ar fi satisfăcut aşteptările publicului. Muzeele au nevoie atât de comunicatori excelenţi, cât şi de acces către finanţări, în special când cerinţele vizitatorilor cu aşteptări ridicate cresc continuu, mai ales atunci când publicul e foarte bine informat. Felul în care muzeele comunică s-a îmbunătăţit şi din multe privinţe chiar întâmpină aşteptările şi nevoile publicului mult mai bine decât înainte. Şi este admis faptul că despre colecţii nu trebuie să se discute într-un limbaj pe care doar specialiştii îl înţeleg. Muzeele şi publicul lor au beneficiat de transformarea tipologiei educatorilor şi a celor care interpretează patrimoniul, aceasta influenţând planificarea tipului de expunere şi a expoziţiilor.

Muzeele au trebuit să se adapteze pentru că subiecte cu care se confruntă sunt mult mai largi şi mai complexe decât înainte. Istoria socială a unui oraş mediu din Marea Britanie, de exemplu, include poveştile unor oameni care au ajuns aici din alte continente şi ale căror tipare de muncă şi de viaţă sunt extrem de complexe şi variate. Ştiinţa şi industria colecţiilor trebuie să includă biotehnologia, dar şi dezvoltarea energiei pe bază de aburi. Colecţiile muzeelor conţin obiecte şi specimene din diverse domenii iar istoricul şi experienţa umbrită până acum cer o prezenţă reală. Aceste schimbări au îmbogăţit enorm muzeele dar, pe de altă parte, cer un acces mult mai mare la informaţii aprofundate.

Pe termen lung în muzeele şi instituţiile de pretutindeni este necesară o cercetare aprofundată laolaltă cu expertize relevante. De asemenea, se simte nevoia unei dezbateri despre ce fel de expertize sunt de dorit în muzee şi mai mult decât atât, cât din această expertiză ar trebui să se facă în muzee şi cât prin aport extern. Reţeaua Naţională a Muzeelor din România va încerca să promoveze şi să transforme astfel de dezbateri în expertiză şi în cercetare.

Concluziile imediate sunt:

  1. muzeele trebuie să reafirme că dezvoltarea studiului şi a cercetării au un rol esenţial.
  2. Educatorii, curatorii, conservatorii şi cei din departamentele de marketing şi de relaţii publice au cu toţii un rol în dezvoltarea studiului colecţiilor şi diseminarea rezultatelor pe arii largi.

Muzeele trebuie să admită că nu este în beneficiul lor ca expertizele să fie făcute doar în interior. Muzeele pot lucra împreună la expertize din domenii comune, dar este esenţial să construiască puncte de legătură între sursele interne şi externe. De exemplu, Birmingham Museums şi Art Gallery au un consiliu consultativ extern pentru colecţiile lor, înfiinţat pentru a suplini lipsurile interne. Acest consiliu este format din academicieni, curatori de la Muzeul Naţional de Ştiinţă şi Industrie şi un reprezetant al Science and Industry Collections Group. Similar, departamentul de ştiinţe naturale al North Lincolnshire Museum, admiţând că personalul lor acoperă doar o parte minimă a necesităţilor de expertiză, au întocmit un grup care le permite să dezvolte legături atât cu profesionişt cât şi cu amatori.
 
Voluntarii şi entuziaştii reprezintă o sursă valoroasă de dezvoltare a cercetării şi multe muzee au muncit pentru a câştiga această sursă. Multe departamente de ştiinţe naturale lucrează cu voluntari pentru studiul naturii, ca parte a activităţilor planificate pentru cercetarea biodiversităţii locale. Voluntarii care lucrează în domenii similare cu liniile de cercetare ale muzeelor cu profil industrial şi de transport sunt vitali acestor instituţii. Şi este momentul ca muzeele să recruteze voluntari cu profesii legate direct de domeniile lor de studiu.

Sunt muzee care lucrează în parteneriat cu instituţii de învăţământ superior iar muzeele unor astfel de instituţii reprezintă veriga de legătură dintre ele. Oportunitatea muzeelor de a colabora cu instituţii de învăţământ superior este deschisă şi muzeelor mari. Alte muzee au înţeles potenţialul colaborării cu universităţi pentru studiul colecţiilor lor.

Este evident că muzeele ar putea să facă mai mult pentru a asigura atragerea surselor externe de informaţie ca să devină publice. Responsabilii ar trebui împărţiţi în aşa fel încât fiecare muzeu să gazduiască unul dintre ei. S-a susţinut că oamenii care muncesc în muzee au nevoie de informaţii strict legate de subiectul muncii lor şi acces la expertiza specialistului. Este adevărat că unele muzee funcţionează fără un specialist permanent angajat pentru cercetarea colecţiilor lor, reuşind totuşi să-şi resusciteze colecţiile. Dar există pericolul ca profitând de munca deja efectuată de generaţiile anterioare de curatori, colecţiile şi interpretările să devină învechite. Fără o bună cunoaştere a colecţiilor proprii, muzeele nu vor putea continua procesul de colecţie şi cel de expunere. De asemenea se poate întâmpla să piardă oportunităţi de colaborare cu instituţii externe, căci fără nici o expertiză internă este greu să indentifici oportunităţi şi să atragi colaborări. Expertiza internă a muzeelor e privită cel mai bine ca un catalist, element vital pentru propagarea unor reacţii pe arie largă. Se simte nevoia unor investiţii în pregătirea personalului în vederea intensificării procesului de expertiză pe diverse subiecte. Proiecte recente au demonstrat deja beneficiile provenite din expertize făcute de curatori colecţiilor neexploatate la maximum.

 

 

Sursa: Collections for the future/raport al Doamnei Helen Wilkinson/Museums Association (membră NEMO şi parteneri ai Reţelei Naţionale a Muzeelor din România)

 

Ultima actualizare ( luni, 03 noiembrie 2008 )
< Precedent   Următor >
targul de turism
Evenimentul săptămânii


Rețeaua Națională a Muzeelor din România

vă invită la Noaptea Muzeelor
18 mai 2013
www.noapteamuzeelor.ro


Cautare

Autentificare membrii